Faceți căutări pe acest blog

joi, 27 februarie 2014

Activitati educative 27.02.2014 (Leo regele junglei)

27.02.2014   LEO REGELE JUNGLEI – desene animate

PRICHINDEII!


În fiecare joi, începând cu ora 14,00, la Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, are loc întâlnirea cu “Prichindeii!”, la care participă toţi copiii însoţiti de mămici sau bunici. Astăzi am vizionat desenul animat: “Leo regele junglei”. Fiind prima întâlnire cu prichindeii, astăzi, la biblioteca au venit doar trei micuţi. De săptămâna viitoare îi aşteptăm în număr cât mai mare.





Activitati culturale 27.02.2014 (Minunata calatorie a lui Nils Holcersson prin Suedia)

27.02.2014  MINUNATA CĂLĂTORIE A LUI NILS HOLCERSSON PRIN SUEDIA – Selma Lagerlöf

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul de ficţiune „Minunata călătorie a lui Nils Holcersson prin Suedia” de Selma Lagerlöf. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VII-a.







Selma Lagerlöf a fost o scriitoare suedeză şi prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1909. Selma a învăţat de la bunica sa după tată o mulţime de legende şi cântece populare scandinave, pe care le-a introdus cu dibăcie în operele pe care le-a scris. Cartea este despre un tânăr băiat, Nils Holgersson, ale cărui plăceri ieftine erau să mănânce şi să doarmă, şi după astea îi plăcea cel mai mult să facă pozne. Îi face mare plăcere să rănească animalele din ogradă. Nils capturează un pitic într-o plasă în timp ce familia lui era la biserică şi l-au lăsat acasă pentru a memora capitole din Biblie. Piticul îi propune lui Nils să-l elibereze, iar dacă îl va elibera, îi va dărui o monedă uriaşă de aur. Nils respinge oferta şi piticul îl transformă pe Nils într-un pitic, micşorat şi capabil să vorbească cu animalele, care sunt bucuroase să-l vadă pe băiat redus la dimensiunea lor şi sunt mânioase şi înfometate după răzbunare. Când acestea se întamplă, gâştele sălbatice zburau deasupra fermei lor în una din migraţii, iar o gâscă domestică alba încercă să li se alature celor sălbatice. În încercarea de a se salva, Nils se prinde de gâtul gâştei, se ridică cu succes şi se alatură păsărilor sălbatice. Gâştele sălbatice, care nu sunt deloc mulţumite de faptul că un băiat şi gâscă domestică li s-au alăturat, îi conduce pe aceştia într-o călătorie aventuroasă prin provinciile Suediei, observând în drumul lor caracteristicile naturale şi resursele economice. De asemenea personajele şi întamplările pe care le întalneşte îl transformă într-un bărbat: gâsca domestica trebuie să demonstreze capacitatea de a zbura asemeni experimentatelor gâşte sălbatice şi Nils trebuie să le demonstreze găştelor că le va fi un companion folositor, în ciuda îndoielilor. De-a lungul călătoriei, Nils descoperă că dacă demonstrează că s-a schimbat în bine, piticul este dispus să-l readucă la dimensiunile iniţiale. Este o carte educativă pentru copii şi plăcută de lecturat de către adulţii care doresc să recitească poveştile copilăriei.


Surse: Minunata călătorie a lui Nils Holcersson prin Suedia, Selma Lagerlöf, Editura Regis, Bucureşti, 2011, ro.wikipedia.org;

miercuri, 26 februarie 2014

Aniversari culturale 26.02.2014 (Levi Strauss)

26.02.1829 S-a născut, în Bavaria, Germania,  LEVI STRAUSS –  creatorul de blue jeansi

185 ani de la naşterea creatorului de blue jeansi

Levi Strauss, s-a născut pe 26 februarie 1829, într-o familie de evrei germani din Bavaria.  În anul în care a împlinit 18 ani, s-a mutat cu mama sa, Rebecca, şi cu surorile lui în oraşul New York, o schimbare venită după ce tatăl său, Hirsch Strauss, care câştiga bani ca vânzător ambulant, a murit de tuberculoză. Aici, doi dintre fiii tatălui său din prima căsătorie se ocupau de propriul magazin de ţesături. Levi sau Loeb Strauss, pe numele său adevărat, a început să fie interesat de comerţ. Aşa că prin 1850 şi-a urmat drumul profesional până în California, unde tocmai erau descoperite minele de aur şi unde Levi se gândea să vândă pânzeturi croitorilor. Până la destinaţie, o mare parte din marfă fusese deja cumpărată de călătorii de pe vapor.  Când a ajuns în California, un miner i-a cerut o pereche de pantaloni, moment în care proaspătul negustor şi a dat seama că lucrătorii au nevoie de haine care să nu mai fie distruse de munca din mină. Cererile au început să crească pentru că minerul s-a lăudat colegilor de muncă cu pantalonii din pânză care nu se mai rupeau. Atunci, sub pseudonimul "Levi" cu care a devenit cunoscut, tânărul a extins afacerea fraţilor vitregi cu un magazin cu ustensile pentru minerit şi textile în San Francisco, California. O scrisoare îl ajută pe Levi Strauss să se ancoreze în afaceri în 1872. Unul dintre clienţii săi, Jacob Davis, croitor în Nevada, la care minerii îşi duceau pantalonii ca să le coasă buzunarele, s-a gândit la consolidarea buzunarelor cu nituri de cupru ca să nu se mai deşire. Doar că Davis nu dispunea de cei 68 de dolari ca să-şi pantenteze ideea genială înaintea altor croitori, aşa că i-a propus un parteneriat lui Levi. Pe 20 mai 1873, prin brevetarea ideii s-a deschis afacerea Levi Strauss & Co., unde au început să fie fabricaţi pantalonii din denim cu nituri de cupru. Cusăturile galben-portocaliu, care au devenit de atunci o caracteristică a blugilor, au fost create pentru a se potrivi cu niturile. În scurt timp, Levi a inventat eticheta mică roşie, pe care a pus-o la colţul buzunarului drept din spate. A fost prima dată când o etichetă a fost plasată pe exteriorul hainelor. Ca material folosea "serge de Nimes"  din Franţa, de unde şi denumirea "Denim". Denim-ul pentru pantalonii venea din Amoskeag Mill din Manchester, New Hampshire cu o calitate ridicată. Ţesătura, grosieră de altfel, avea culoarea indigo pentru că în acea perioadă era cea mai ieftină culoare de utilizat, era importată prin portul Genova şi sosea în America sub denumirea "Blu di Genova". O prescurtare a acestei sintagme a generat denumirile locale Blujean, Blujeans şi în cele din urmă Jeans. Se născuse brandul secular al firmei, devenită şi ea între timp "Levi Strauss & Co". Timp de 20 de ani, Levi Strauss & Co. a fost singura companie autorizată să producă haine prevazute cu capse. Abia în anul 1891, patentul a devenit domeniu public. Invenţia a fost un mare succes. Cowboy-ii cumpărau Levi's pentru că rezistau plimbărilor, iar muncitorii erau mulţumiţi că materialul rezită murdăriei şi nisipului. Levi Strauss a condus această afacere de succes până pe 26 septembrie 1902, atunci când a încetat din viaţă. Nu a avut copii, aşa că averea lui estimată atunci la şase milioane de dolari a fost preluată de patru dintre nepoţii săi care au condus compania până în anul 1918, când familia Haas, înrudită prin alianţă cu familia Strauss, a venit la conducerea companiei. După Cel De-al Doilea Război Mondial nouă conducere a promovat puternic firma Levi's, iar acţiunile acesteia au atins o valoare foarte mare. Firma Levi's a început să introducă pe piaţă şi alte tipuri de pantaloni, jachete, fuste şi o gamă foarte largă de accesorii de îmbrăcăminte feminină. În amintirea inventatorului, casa în care s-a născut a fost transformată în muzeu.



Surse: ro.wikipedia.org; de.wikipedia.org; wwwbiography.com; superjeans.ro: www.iqads.ro;

duminică, 23 februarie 2014

Activitati educative 23.02.2014 (Cum sa ne intretinem unghiile)

23.02.2014  CUM SĂ NE ÎNTREŢINEM UNGHIILE

ÎNTRE NOI FETELE!

În fiecare duminică, începând cu ora 15,00, la Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, are loc întâlnirea “Între noi fetele!”, la care participă toate doamnele şi domnişoarele interesate de tema aleasă. Astăzi am avut ca temă: “Cum să ne întreţinem unghiile”, invitată a fost doamna Elena Manole, care ne-a explicat şi arătat cum să ne facem corect unghiile, pentru a arăta frumoase şi sănătoase.


























joi, 20 februarie 2014

Activitati culturale 20.02.2014 (Coliba unchiului Tom)

20.02.2014  COLIBA UNCHIULUI TOM – Harriet Beecher Stowe

RECENZIE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o recenzie de carte şi anume romanul „Coliba unchiului Tom” de Harriet Beecher-Stowe. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a VI-a.








Harriet Beecher – Stowe s-a născut în 1811 în Litchfield, Connecticut, în familia unui pastor protestant şi s-a stins la 1 iulie 1896. Romanul „Coliba unchiului Tom” este opera care i-a adus celebritatea. Romanul a apărut în volum în 1852 şi a cunoscut un success covârşitor. Coliba unchiului Tom redă povestea tragică a unor negri ţinuţi drept sclavi pe plantaţiile din America. Personajul principal este un om de culoare plin de calităţi, ascultător şi foarte credincios. Domnul Shelby, stăpânul plantaţiei pe care trăia Tom împreună cu familia sa, este nevoit să vândă câţiva din sclavi pentru a scăpa de datorii. Acesta decide ca Tom şi băieţelul unei sclave pe nume Eliza să fie vânduţi unui negustor. Femeia hotărăşte să fugă pentru a nu fi nevoită să se despartă de copil, dar Tom se supune voinţei stăpânilor şi merge cu negustorul. Pe un vapor Tom este observat de o fetiţă pe nume Eva, bărbatul îi salvează viaţa fetiţei la un momentdat când aceasta cade în apă. Drept recunoştinţă, dar şi datorită insistenţelor copilei, Tom este cumpărat de tatăl Evei Saint Clare şi merge împreună cu aceştia la reşedinţa lor din New Orleans. În această etapă emoţionantă a vieţii sale, Tom devine o pildă pentru stăpânul său şi un adevărat companion pentru micuţa Eva, o fetiţă foarte credincioasă şi plină de bunătate. Ceilalţi sclavi şi chiar şi stăpânul sunt adesea uimiţi de pasiunea Evei şi a lui Tom pentru studiul Bibliei, chiar dacă Tom nu ştie citi prea bine, Eva îl ajută. Mama Evei este o femeie arogantă şi egoistă care se gândeşte doar la propria persoană şi inventează diferite boli pentru a-i atrage atenţia lui Saint Clare. Acesteia nu-i pasă că propria ei fiică se îmbolnăveşte şi până la urmă moare. Problema sclaviei este adesea dezbătută în roman prin prisma personajelor Saint Clare şi a verişoarei acestuia, mătuşa Ophelia, o englezoaică  în vârstă chemată să conducă treburile în casă. Planurile sunt alternante şi destul de alerte, pe lângă soarta unchiului Tom suntem înştiinţaţi şi de soarta Elizei, care se refugiază în diferite locuri pentru a scăpa de sclavie şi pentru a-şi putea creşte copilul. Se reîntâlneşte cu soţul ei, George, un sclav fugit şi el de pe o altă plantaţie. Cei trei reuşesc să ajungă în Canada unde devin oameni liberi şi responsabili de propria lor soartă. Între timp, unchiul Tom are parte de noi probleme, după moartea Evei, Saint Clare zdruncinat de pierderea singurului copil, este şi el ucis într-o încăierare. Din cauză că actele pentru eliberarea unchiului Tom n-au fost făcute de Saint Clare cât încă era în viaţă, Tom este din nou vândut lui Simon Legree un om brutal şi nemilos. Eroul nostru ajunge în Louisiana pe o plantaţie unde este însărcinat să supravegheze munca sclavilor şi chiar să biciuiască alţi negri. Sarcină pe care Tom nu o îndeplineşte. De asemenea Legree încearcă să-l determine pe Tom să-şi renege credinţa. Tânărul domn George Shelby, fiul domnului Shelby, fostul stăpân a lui Tom, a aflat de soarta pe care o ducea negrul, dar când a mers să-l ia şi să-l aducă înapoi acasă, în Kentucky, era deja prea târziu, sclavul murise. L-a dus şi l-a îngropat, după care s-a întors acasă şi le-a dat libertate tuturor sclavilor săi pentru a nu se mai repeta vreodată chinul prin care a trecut bătrânul unchi Tom. Personajele principale ale acestei povestiri sunt Tom şi Elisa. Tom era un om puternic şi bine clădit, loial şi credincios stăpânului, dar cel mai important, el era corect şi sincer, nu îi era frică să spună ce gândeşte atunci când ştia că opinia lui era corectă. Elisa era de statură înaltă, avea ochii negri şi strălucitori, era fragilă şi delicată, însă atunci când venea vorba de copilul său se transforma într-o femeie puternică, hotărâtă, căreia nu îi este frică de nimic, trecea peste toate obstacolele fără să se gândească la durere, ci doar la pruncul său. Titlul „Coliba unchiului Tom” face referire la locuinţa unde trăiau bătrânul negru şi familia sa, un loc paşnic, armonios, un loc în care nu exista ură sau dispreţ, un cuibuşor modest, dar care ascundea înăuntru numai căldură şi bucurie. Acţiunea romanului este una foarte complexă, viaţa sclavilor şi încercarea aboliţioniştilor de a-i elibera este larg relatată, acţiunea este presărată cu pasaje biblice şi versuri din cântece metodiste. Soarta lui Tom este pusă în antiteză cu soarta sclavei fugare, Eliza, care se salvează din robie împreună cu soţul şi fiul ei.



Surse: Coliba unchiului Tom, Harriet Beecher-Stowe, Editura Vremea, Bucureşti, 1998, ro.wikipedia.org;

marți, 18 februarie 2014

Aniversari culturale 18.02.2014 (Michelangelo Buonarroti)

18.02.1564 S-a stins din viaţă, la Roma, MICHELANGELO BUONARROTI –   pictor, sculptor, arhitect şi poet italian

450 ani de la moartea celebrului pictor, sculptor, arhitect şi poet italian

Michelangelo Buonarroti, pe numele întreg Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni, s-a născut pe 6 martie 1475 la Caprese, Arezzo, Italia. Fiul unei familii nobile, dar care nu a fost crescut de părinţii săi. Tatăl său, Ludovico di Leonardo di Buonarroti Simoni,  a hotărât să îl ducă la un sculptor în piatră, deoarece mama sa, Francesca Neri,  era foarte bolnavă şi nu putea avea grijă de el. La acest sculptor, Michelangelo şi-a dezvoltat aptitudini pe care le-a iubit tot restul vieţii sale. Tatăl său a fost nemulţumit când a auzit că fiul său vrea să devină artist şi cu greu s-a lăsat convins ca acesta să rămână ucenic al sculptorului. În anul 1488, Michelangelo merge să studieze sculptura la vestitul atelier Grădinile Medici, unde talentul său s-a dezvoltat cu ajutorul lui Lorenzo de Medici, patron al artelor şi conducător de Florenţa, care l-a prezentat marilor gânditori ai Renaşterii. După aproape trei ani petrecuţi la Grădinile Medici, în anul 1492, Michelangelo merge la Bologna, apoi la Roma, unde a văzut impresionante statui de marmură, pe care le evocă mai târziu în lucrările sale. La întoarcere, el s-a hotărât să creeze prima sa sculptură, statuia Fecioarei Maria, care ţinea în braţe trupul neînsufleţit al lui Iisus, cunoscută sub numele de La Pieta. Prima sa sculptură la scară mare a fost statuia lui Bacchus. În anul 1501 realizează una dintre cele mai importante lucrări ale sale, statuia lui David, o piesă ce simboliza eliberarea republicii Florenţa. Michelangelo şi-a căpătat cu adevărat faima de artist, ajungând până la urechile lui papa Iulius al II-lea, care, în anul 1508, i-a cerut să se alăture unei echipe ce avea să picteze tavanul Capelei Sixtine din Vatican. La început, Michelangelo a refuzat, deoarece picta o frescă în mormântul lui Papa Iulius I, simţea că angajarea într-o astfel de sarcină monumentală, l-ar fi îndepărtat de prima sa dragoste, sculptura, dar la insistenţele papei, acceptă în cele din urmă. În mod ironic, munca lui Michelangelo de pe tavanul capelei a depăşit cu mult conturul original stabilit, a acoperit întregul tavan cu peste trei sute de figuri, de la crearea lui Adam la Noe şi Potopul cel mare. Este interesant de remarcat faptul că Papa nu a contestat numărul mare de personaje nud în picturi. Portretizarea femeilor a fost de asemenea subiectul unor speculaţii cu privire la preferinţele sale sexuale, Eva fiind reprezentată cu caracteristici foarte masculine. Finalizează această mare lucrare după patru ani. Următoarea sa mare lucrare i-a fost atribuită în anul 1534, de papa Clement al VII-lea, care îi cere să picteze peretele altarului Capelei Sixtine. Acesta i-a cerut să picteze Judecata de apoi, o prezentare a Apocalipsei, a Raiului şi a Iadului. În anul 1535 lui Michelangelo i se acordă titlul de “arhitect, sculptor şi pictor de frunte al palatului papal”. Papa Paul al II-lea, urmaşul Papei Clement, a dezvelit la 31 octombrie 1541, pictura de pe peretele altarului Capelei Sixtine. Toţi cei prezenţi au rămas şocaţi de măreţia picturii, cu peste trei sute de personaje, printre care şi Iisus, Judecătorul Suprem. Au apărut şi discuţiile referitor la nudurile din pictură, considerate de unii o blasfemie. Picturile de la Capela Sixtină au fost printre ultimele sale picturi, Michelangelo s-a întors la vechea sa dragoste, sculptura. Mai târziu, cu puţin înainte de moartea sa, se spune că, personajele nud ale lui Michelangelo ar fi fost cenzurate. Sexele lor ar fi fost îmbrăcate în pânză, de un strat suplimentar de vopsea. Dintre operele sale cele mai importante, enumerăm: statuia lui Bacchus, grupul statuar Pieta, statuia lui David, frescele din Capela Sixtină de la Vatican, cupola bazilicii Sfântu Petru din Roma. Nu doar pictura, sculptura sau arhitectura au fost punctele sale forte, artistul ne-a mai lasat peste 300 de poezii, în special de genul sonetului şi a madrigalului. Michelangelo se stinge din viaţă pe 18 februarie 1564, la Roma, în vârstă de 88 de ani. Corpul său a fost dus la Florenţa şi depus într-o criptă a bisericii Santa Croce.




Surse: ro.wikipedia.org;  www. ro.biography.name; www.buonarroti.eu; www.michelangelo.com; 

luni, 17 februarie 2014

Aniversari culturale 17.02.2014 (Nicolae Dan Cristescu)

17.02.1929 S-a născut, la Chelmenţi, Ucraina,  NICOLAE DAN CRISTESCU –  matematician român

85 ani de la naşterea matematicianului român

Nicolae Dan Cristescu s-a născut pe 17 februarie 1929, comuna Chelmenţi, (fostul judeţ Hotin, azi Ucraina). După efectuarea studiilor primare şi secundare dă examen de admitere la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, absolvind-o în anul 1951 în specialitatea mecanică. Fiind remarcat încă din timpul şcolii ca având înclinaţii remarcabile spre studiu şi cercetare, este reţinut la catedră unde între 1951-1955, îndeplineşte funcţia de asistent, promovând apoi destul de repede ierarhia gradelor didactice: lector (1955-1957), conferenţiar (1957-1966) şi profesor universitar al Facultăţii de Matematică (1966). La scurt timp după terminarea facultăţii îşi ia doctoratul în matematici (1955), urmând ca în 1967 să obţină titlul de doctor docent. Recunoaşterea calităţilor sale profesionale şi a aptitudinilor manageriale în sectorul didactic şi de cercetare se concretizează în alegerea sa ca şef de catedră (1982-1990) şi ca rector al Universităţii bucureştene, funcţie pe care a exercitat-o în perioada 1990-1992. În prezent funcţionează ca profesor şi cercetător la Universitatea din Florida Statele Unite, Departamentul ingineriei aerospaţiale şi mecanice. Pe lângă activitatea desfăşurată în ţară, Cristescu a fost invitat să ţină prelegeri la numeroase şi prestigioase institute de învăţământ superior de profil din străinătate: în fosta URSS (1962-1965), Polonia (1963, 1965), Republica Populară Chineză (1964), Marea Britanie (1967, 1993), Franţa (1967, 1971, 1972, 1992), Statele Unite (1967, 1974, 1990, 1997), Canada (1973, 1995), Germania (1973, 1983, 1984, 1990, 1992, 1994, 1995, 1999), Olanda (1990), Belgia (1990), Italia (1971, 1991, 1993), Ungaria (1993), Japonia (1995), Universitatea J. Hopkins-Baltimore (1968-1969). Cristescu a condus la doctorat un număr de 21 de specialişti din ţară şi din străinătate şi a făcut parte din comisii de doctorat în Lille (Franţa), Florida (Statele Unite), Douai (Franţa), Braunschweig (Germania) şi Ferrara (Italia). Activitatea ştiinţifică şi de cercetare a profesorului Cristescu este axată pe domeniile care înglobează plasticitatea dinamică, mecanica rocilor şi pământurilor, reologia, mecanica particulelor materiale, mecanica pulberilor, mecanica corpurilor solide deformabile. Larga şi extrem de valoroasa participare a profesorului Cristescu la viaţa universitară şi ştiinţifică pe plan internaţional i-a adus numeroase distincţii şi invitaţii de a face parte din prestigioase institute şi organizaţii. Astfel el este membru titular al Academiei Române (1992); membru fondator al International Society for the Interaction of Mechanics and Mathematics (1963); membru fondator al American Rock Mechanics Association (1995); Exper. Stress Anal, (1971); membru al Group Francais de Rheologie (1966), al Natural Philosophy (1968), American Society of Mechanics (1993), American Academy of Mechanics (1993), International Society for Rock Mechanics (1994), International Association for Computer Methods and Advances in Geomechanics (1996), membru al Academiei Europaea (European Academy ) în anul 1997. În 1960, Cristescu a fost distins cu „Premiul MEC pentru cercetări matematice”, iar 5 ani mai târziu primeşte Premiul Academiei Române pentru ca în anul 1995 să i se confere „Medalia Nadai” a American Society of Mechanical Engineering (ASME). Cristescu face parte din colegiile redacţionale ale unor periodice ştiinţifice de prestigiu, este membru a numeroase comitete de organizare a unor congrese şi simpozioane internaţionale şi a fost invitat să comunice rezultatele cercetărilor sale la peste 60 de manifestări ştiinţifice, la unele din ele făcând parte ca membru sau chiar preşedinte al biroului de conducere a lucrărilor. Cristescu are până în prezent peste 190 de articole apărute în publicaţii internaţionale de înalt nivel, a prezentat 57 de comunicări ştiinţifice cu diferite prilejuri şi a publicat 17 tratate şi monografii.



Surse: ro.wikipedia.org; www2.mae.ufl.edu; www.crispedia.ro: www.acad.ro;

duminică, 16 februarie 2014

Activitati culturale 16.02.2014 (Romanul de dragoste)

16.02.2014  ROMANUL DE DRAGOSTE

EXPOZIŢIE DE CARTE


Singurul roman al lui Emily Bronte, ,,La răscruce de vânturi", scris în anul 1847, nu s-a bucurat de succes în momentul publicării acestuia. Cu toate acestea, meritul de a fi scris un roman de excepţie, îi este astăzi recunoscut autoarei, fiind o sursă inepuizabilă pentru interpretări şi explicaţii diverse. Plasat în Marea Britanie la sfârşitul secolului XVIII, ,,La răscruce de vânturi" frapează în primul rând prin îmbinarea stilului gotic, care fascinează dar şi îngrozeşte, cu cele două poveşti de dragoste care fac subiectul acestui roman. Desfăşurarea acţiunii este susţinută şi de cele două domenii fictive, Wuthering Heights şi Thrushcross Grange, inspirate de Yorkshire-ul natal al ei şi al surorilor scriitoarei. Autoarea subliniază forţa distructivă a dragostei, generată de conflictul dintre cele două personaje principale: Catherine şi Heathcliff, care deşi împart o dragoste puternică, sfârşesc prin a se distruge reciproc. Curiozitatea în legătură cu Heathcliff ar trebui satisfăcută citind romanul; totuşi, de menţionat este că în spiritul stilului gotic, pe parcursul desfăşurării acţiunii îşi face apariţia şi o prezenţă supranaturală... În concluzie, ,,La răscruce de vânturi" este o carte cel puţin interesantă, dacă nu pentru poveştile de dragoste şi minuţiozitatea realizării ei, atunci măcar pentru complexitatea personajelor care dezvăluie trăsături uşor de identificat şi la oameniii din zilele noastre.


Surse: La răscruce de vânturi, Emily Bronte, Editura Rao Clasic, Bucureşti, 1995, ro.wikipedia.org;  www. bookblog.ro;

joi, 13 februarie 2014

Activitati culturale 13.02.2014 (Colt Alb)

13.02.2014  COLŢ ALB – JACK LONDON

PREZENTARE  DE CARTE

Pentru popularizarea fondului de carte Biblioteca „Nicolae Iorga”, comuna I.C. Brătianu, judeţul Tulcea, a organizat o prezentare de carte şi anume romanul de aventură pentru copii „Colţ Alb” de Jack London. Activitatea s-a desfăşurat în incinta şcolii generale „Ion Creangă” din comuna noastră, la care au participat eleviii clasei a V-a.






Jack London, pe numele său adevărat John Griffith Chaney, s-a născut la data de 12 ianuarie 1876, în San Francisco. Numele de Jack a apărut abia când a început să meargă la şcoală. La vârsta de 17 ani a început să scrie şi a obţinut premiul întâi la un concurs literar lansat de ziarul "San Francisco Call", cu nuvela "Taifun în largul coastelor Japoniei", inspirată din călătoriile făcute pentru a vâna foci. Următoarele scrieri însă nu au fost întâmpinate cu succes. În 1893, Jack London a terminat liceul şi s-a înscris la Universitate. În anul 1897 a făcut o călătorie în Alaska. Această călătorie l-a inspirat în scrierea mai multor cărţi. În decembrie 1899 a scris nuvela "O odisee a Nordului" care a apărut în "Atlantic Monthly". Au urmat şi alte nuvele şi în anul 1900 a publicat primul roman "Pui de lup" care s-a bucurat de un mare succes.  În urma unei depresii, la data de 21 noiembrie 1916, Jack London a înghiţit două fiole de morfină şi a murit.  Alte scrieri ale autorului sunt: "Chemarea străbunilor" (1903), "Lupul de mare" (1904), "Colţ alb" (1906), "Călcâiul de fier" (1907), "Martin Eden" (1909), "Timpul nu aşteaptă" (1910), etc. Romanul "Colţ alb" a fost publicat de către Jack London în anul 1906. A apărut pentru prima dată în "The Outing Magazine". În centrul romanului se afla "Colţ Alb", un pui de lup care a rămas singur de mic şi a trebuit să înveţe fără nici un ajutor cum să-şi facă prieteni şi cum să se apere de duşmani. "Colţ Alb" este romanul în care apare evoluţia de la starea de sălbăticie la starea de animal domestic, în care recunoaşte în om un stăpân. Lupul află ce înseamnă fidelitatea, îl slujeşte pe om cu recunoştinţă şi teamă, cu credinţă şi supunere.



Surse: Colţ Alb, Jack London, Editura Mondero, Bucureşti, 1997, ro.wikipedia.org;

miercuri, 12 februarie 2014

Aniversari culturale 12.02.2014 (Otilia Cazimir)

12.02.1894 S-a născut, la Cotul Vameş, Neamţ  OTILIA CAZIMIR –  scriitoare şi  poetă româncă

120 ani de la naşterea scriitoarei şi poetei românce

Otilia Cazimir, s-a născut pe 12 februarie 1894 în localitatea Cotul Vameş, judeţul Neamţ. Otilia Cazimir este pseudonimul ales de scriitorul Mihail Sadoveanu şi de criticul literar Garabet Ibrăileanu pentru poeta Alexandra Gavrilescu, cel de-al cincilea copil al învăţătorului Gheorghe Gavrilescu, dar acesta nu este singurul pseudonim al scriitoarei, Alexandra Casian, Magda, Ofelia, Dona Sol, sunt alte câteva, folosite în special la semnarea articolelor feministe. Scriitoarea urmează cursurile primare la şcoala Domnească, cursurile liceale la Liceul Oltea Doamna şi cele universitare la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi.  Otilia Cazimir colaborează la numeroase reviste, dar mai ales la "Viaţa românească", în care îşi face debutul în anul 1912 cu poezia "Noapte". A publicat aproape 60 de volume de poezii, primul volum "Lumini şi umbre'' apărând în 1923. Urmează Fluturi de noapte (1927), Cântec de comoară (1931), Cronici fanteziste şi umoristice (1930), Jucării (1938), Poezii (1939), Versuri (1957). În afară de poezie, Otilia Cazimir a publicat şi volume de schiţe şi nuvele, a făcut traduceri din literatura rusă şi franceză. Proza sa include: Din întuneric. Fapte şi întâmplări adevărate (1928), Din jurnalul unei doctorese (1928), Grădina cu amintiri (1929), A murit Luchi (1942), Prietenii mei scriitorii... (1961). Scriitoarea a fost distinsă cu mai multe premii, printre care: Premiul Academiei Române (1927), Premiul "Femina-Vie Heureuse" în 1928, Premiul Naţional pentru Poezie (1937), Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1942). Este membră a Societăţii Scriitorilor Români din anul 1929. Otilia Cazimir s-a stins din viaţă la 8 iunie 1967 şi este înmormântată la cimitirul Eternitatea din Iaşi.




Surse: Scrieri în proză, Otilia Cazimir, Editura Junimea, Iaşi, 1971; ro.wikipedia.org; biografii.famouswhy.ro; www.artline.ro: jurnalul.ro;

marți, 11 februarie 2014

Expoziţie de carte 11.02.2014

11.02.2014  GRIPA ŞI PREVENIREA EI

EXPOZIŢIE DE CARTE


Cel mai frecvent, gripa debutează în luna octombrie, atinge un maximum în luna decembrie şi se încheie abia în luna mai, ceea ce arată că timp de 6 luni oamenii sunt expuşi la riscul de a contracta o formă de gripă, uşoară sau agravantă. Transmiterea gripei se realizează, de la persoane bolnave, prin picăturile de salivă emise odată cu tusea, strănut sau vorbire, punând în pericol viaţa celor din jur, mai ales la copii, bolnavi cu afecţiuni cronice, persoane slăbite şi în vârstă de peste 65 de ani, cu carenţe vitaminice acute şi cu sistemul imunitar scăzut. După o incubaţie de câteva ore sau 1-4 zile, apar brusc simptomele caracteristice: tuse uscată, iritantă, strănut, febră mare (39-400C), guturai, scurgeri nazale, frisoane, senzaţie acută de frig, nas şi urechi înfundate, dureri de cap, lăcrimare, dureri şi roşeaţă în gât, răguşeală, dureri articulare şi musculare, indispoziţie, oboseală, lipsa poftei de mâncare, somnolenţă, stare de slăbiciune şi de astenie asociată cu transpiraţie. La 2-3 zile după debut, apare dificultatea la înghiţit, dureri în gât, arsuri în piept şi tuse seacă dureroasă, limba devine încărcată, iar mucoasa faringiană se înroşeşte. În formele normale de gripă, febra dispare în 5-7 zile, dar poate să persiste tusea şi oboseala încă mai multe zile. Deşi pare o boală banală, cu o durată normală de numai 6-7 zile, gripa trebuie să fie tratată cu mare grijă pentru a evita o suprainfecţie cu evoluţie agravantă. În acest caz, apar complicaţii pulmonare (bronşită, laringită, sinuzită, angină, pneumonie severă), neurologice şi digestive (greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale), apoi conjunctivită, meningită, otită, pericardită şi miocardită. Precauţii suplimentare se impun la copiii mici, bătrâni, femei gravide, persoane cu boli cardiace şi respiratorii, care fac forme severe de gripă. Desigur referitor la gripă putem spune că este mult mai uşor să fie prevenită decât tratată. În primul rând se recomandă un mod de viaţă igienic, sănătos, mod care favorizează formarea anticorpilor. Hrana trebuie să fie completă, proaspătă şi bogată în vitamine şi crudităţi. Consumaţi zilnic fructe şi salate de legume proaspete la care puteţi adăuga seminţe crude de dovleac, seminţe de susan sau de floarea soarelui. Nu uitaţi că usturoiul este un antibiotic natural care vă poate ajuta. Trei căţei de usturoi pe zi vă sunt de ajutor combătând gripa. La fel de eficiente sunt ceapa şi hreanul. Consumaţi iaurt, el influentând pozitiv flora intestinală şi fiind un bun stimulator al imunităţii. Reduceţi sau evitaţi cafeaua, tutunul şi alcoolul. Pentru o bună hidratare a celulelor beţi 2,5 litri de lichid pe zi. Lichidele elimină toxinele din organism acumulate în timp, implicit cele datorate alimentaţiei specifice sezonului rece. Ceaiurile vitaminizante de cătină sau de măcese vă sunt de un real ajutor. Dacă le îndulciţi cu miere efectul este mai puternic. Puteţi folosi curele cu sucuri de fructe sau de legume, cure care detoxifică şi care întăresc organismul. Trebuie totuşi remarcat faptul că cele două tipuri de sucuri nu se amestecă unul cu altul şi se beau încet înghiţitură cu înghiţitură. Pentru întărirea sistemului imunitar şi a celui limfatic se recomandă o cură cu echinacea sub formă de pastile sau tinctură. Urmăriţi să aveţi un somn suficient şi să aveţi un raport rezonabil între încordare şi destindere, evitând stresul. Pentru întărirea sistemului nervos folosiţi ceaiurile de plante: valeriană, sunătoare, roiniţă, rozmarin. În cazul unui sres permanent ce nu poate fi evitat folosiţi exerciţiile de respiraţie şi tehnicile de relaxare. Perierile uscate activează circulaţia şi cresc rezistenţa organismului. Mişcarea şi gimnastica matinală contribuie de asemenea la creştera rezistenţei organismului, asigurând o mai bună oxigenare a celulelor.


Surse: Ce putem face singuri împotriva GRIPEI, Dr. Karl Gartner, Editura Nemira, Bucureşti, 1997, ro.wikipedia.org;  www.sfatulmedicului.ro; ziarullumina.ro;